Cuib de viespi
Stiu ca acest dulce este arhicunoscut dar unul din motivele pentru care este atat de popular este acela ca este si foarte bun. Iata varianta incercata de mine. Merita sa petreci timpul in bucatarie gatind asa ceva.
Ingrediente: Aluat: 1 kg + 2 linguri faina 4 oua 1 cana lapte (250 ml) 250 gr + 2 lingurite zahar 2 pliculete drojdie uscata 100 ml apa calduta ½ lingurita sare Umplutura: 100 gr unt la temperatura camerei 200 gr miez nuca macinat 5 linguri zahar Sirop: 125 ml lapte (½ cana) 4 linguri zahar 1 lingurita esenta vanilie
Intr-un bol se dizolva drojdia cu 2 lingurite de zahar in apa calduta si se adauga cele 2 linguri de faina. Se omogenizeaza si se lasa la dospit 15 min.
Intre timp intr-un alt vas, mai incapator, se amesteca laptele, zaharul si ouale.
La acestea se adauga drojdia dospita si se omogenizeaza.
Peste mix-ul obtinut se adauga faina si sarea. Se incorporeaza treptat. Se va obtine un aluat elastic si nelipicios.
Se acopera vasul cu folie de plastic si se lasa sa creasca intr-un loc cald, timp de 1 ora.
In acest timp se freaca, cu ajutorul unei linguri, untul cu cele 5 linguri de zahar.
Aluatul dupa ce a crescut se imparte in 2 si din bucatile rezultate se intinde cate o foaie de aproximativ 1 cm grosime.
Peste foaie se intinde jumatate din compozitia de unt si…
… jumatate din miezul de nuca.
Foaia se ruleaza strans in forma de sul.
Cu un cutit ascutit bine se taie din sulul obtinut bucati de aproximativ 2 degete grosime.
Bucatile de cuib de viespi se aseaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt, cu distanta intre ele si dupa se acopera cu folie de plastic si se lasa la crescut intr-un loc cald timp de 30-40 min.
Asa arata dupa ce au stat la crescut.
Tava merge la cuptor, care a fost incins inainte, timp de 30-40 min (depinde de cuptor, verificati din cand in cand), la foc mic. Cu 10 min inainte de a le scoate din cuptor se ung cu siropul rezultat din amestecarea laptelui cu zahar si esenta de vanilie.
Dupa ce se scot din cuptor se pot unge cu miere de albine (este optional).
Cuiburile de viespi sunt delicioase si se topesc in gura.
Sunt o adevarata pufoshenie.
Pofta buna!
immmmmmmm ,sunt f bune va garantez eu…findk le am gustat si …direct de la sursa 😉
multumesc mult pentru bunatatea de reteta. 😛 😛 😛 am facut-o si eu si mi-a uesit super.MULT SUCCES IN CONTINUARE,Sa STITI CA RAMAN IN URMARIRE SI LA ALTE RETETE.MII DE PUPICI
Cu multa placere, Felicia! Te mai astept pe aici! Pupici!
ma frate mie numi iese ca in prima poza:| cei faci sa creasca atat?:))sau asa?:| omg fac praf reteta asta:)))
Andrei, banuiesc ca te referi la drojdie. Trebuie sa stii ca depinde de: 1-calitatea drojdiei folosite; 2-de caldura din bucatarie atunci cand faci orice aluat ce trebuie sa creasca, eu am cuptorul pornit atunci cand ma apuc de asemenea retete; 3-amestec drojdia cu zaharul si apoi adaug 2 linguri din apa calda si o frec ca pe ness, apoi adaug restul de apa si faina.
se poate folosi si altceva in afara de miez de nuca…?de exemplu gem sau alte dulceturi?ai incercat ?…influenteaza cu ceva aluatul…?
Anna, sa stii ca nu am incercat cu dulceata sau gem dar nu cred ca ar fi o problema, cu mentiunea ca trebuie sa fie un gem dens, sa nu curga, iar stratul sa nu fie unul foarte gros. Ar merge ceva de tipul marmeladei sau daca nu-ti este la indemana miezul de nuca, te sfatuiesc sa folosesti alune nesarate si decojite, migdale sau fistic.
Arata suuuuuper!! Tare as vrea sa incerc si eu dar sunt incepatoare in ale bucataritului si pana acum nu am facut nimic cu aluat framantat 😕 ma cam tem de el….Nu ma prea pricep dar aluatul din poza nu prea arata ca si cum nu s-ar lipi de degete….Asa ar trebui sa imi iasa? Pare cam moale! Si am o curiozitate:nu pot sa pun tava cu cuiburile la crescut in cuptorul cald?? stins desigur! Poate mai imi vinde cineva niste ponturi ca sa imi iasa reteta asta , imi doresc foarte mult sa o incerc! Multumesc! 😀
Draga Miki, sa stii ca daca citesti cu atentie si urmezi exact pasii prezentati, nu vad de ce ai intampina probleme. Tot ce s-ar putea intampla ar fi sa nimeresti o drojdie care sa nu creasca si/sau sa nu fie suficient de cald in incaperea in care prepari si dospesti aluatul. Aluatul este unul elastic sau moale daca vrei, insa care nu se lipeste de maini. Eu de obicei, cand am de lasat aluaturi la dospit, pornesc la foc mic cuptorul aragazului inca de cand ma apuc de reteta si apoi las vasul pe aragaz unde stiu sigur ca va avea suficienta caldura pentru a creste. Daca mai ai nelamuriri sau intrebari, te astept. Sper sa-ti faci curaj si sa incerci reteta asta si nu numai. Important este sa fii increzatoare, doritoare si sa nu te lasi batuta chiar si in cazul in care nu ai obtinut rezultatul dorit.
arata interesant o voi incerca
sigur sotul se va topiiiiiiiiiiii dupa mine cand ii voi prezenta asta
😛
Aceasta reteta nu poate fi corecta. Aluatul nu are cum sa devina neavind nici un gram de grasime : ulei, unt, etc.
Spun asta pe ca nu sunt o novice inale bucatariei.
Monica, nu am inteles ce ai vrut sa spui: aluatul nu are cum sa devina, ce? Te asigur ca reteta nu este gresita, ci este cat se poate de corecta. Nu este prima data cand o fac si nici singura persoana, asa ca ma poti crede pe cuvant cand iti spun ca nu lipseste nimic din lista de ingrediente.
arata perfect voi incerca sa fac si eu reteta
Lavinia, spor la prajiturit!
Laura, reteta e super!!! Si site-ul tau la fel. Tocmai am bagat prima tava in cuptor si abia astept sa o scot.
Referitor la reteta….nu-i lipseste absolut nimic. E elastica si nu se lipeste de maini. Drojdia o frec cu putin zahar si o vars direct peste faina (aici am varsat-o peste lapte, oua si zahar) fara sa o las sa creasca, nu de alta dar la mine nu creste veci 🙂
La Multi Ani!
Laura, reteta este intr-adevar excelenta si imi iese de fiecare data. La multi ani si tie!
Buna! Am 14 ani si am incercat reteta.
Chiar si mie mi-a iesit super.
Felicitari!:*:*:*
Buna, Oana! Felicitari si tie pentru reusita! Pupici!
Super!!! Tocmai am incercat:) e minunata reteta :X mi-au iesit super desi imi era frica sa nu cumva sa ramana necrescut sau mai stiu eu… !!! Multumesc pt reteta :X :* 😛
Dana, ma bucur pentru reusita ta! Felicitari pentru curaj!
cu mina pe inima recunosc ca, atunci cind caut o reteta ,o caut in retetele laurei 😉 .toata admiratia 💡 pentru priceperea ei.felicitari.totul pare usor de facut ,mai ales ca ai si poze care sa te indrume. 😉
Multumesc mult pentru vorbele frumoase, Doina!
mmmmm…… delicioase. 🙂
super bune…o reteta excelenta……multumim pt ajutor laura
Ma bucur ca v-am putut fi de ajutor, Ana!
its one of the best !!!!!!!!!!!Good job!Thank you 🙂
astept sa o scot din cuptor , imi spun parerea dupa …
sunt intradevar fff bune…azi le-am facut si eu si sunt un deliciu 😉
Am facut si eu!
Acum am terminat, au iesit super! Multumesc! 😀
Draga Laura am si eu nelamuriri cu reteta , doar 1 plic de drojdiuta la dospit1 kg de faina ? Pe plicul de drojdiuta uscata care o am eu pune ca e pt 500 gr pt faina .Tu folosesti plicuri mai mari ?
Draga Paula, plicul de drojdie pe care l-am folosit este tot pentru 500 g faina, insa este suficient pentru ceea ce dorim sa obtinem de la aluatul acesta.
Super bune tocmai le-am terminat 🙂 multu pt reteta 🙂
chiar acum sunt in cuptor….sper sa-mi fi iesit bune si pufoase ca ale tale…. 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆
de o saptamana caut o reteta de cuiburi….a ta e excelenta…acum am terminat de o facut….e super…apropo de aluat…nu mi-a iesit niciodata asa de bine…asha de pufos….deci nu lipseste nimic…merci draga!!!
Un singur cuvant le poate descrie…DELICIOASE!!!Multumim mult de reteta Laura!!
Am o intrebare…..se poate folosi si drojdie la cub sau e obligatoriu drojdia uscata?? Astept raspuns…
Ramona, nu este obligatoriu sa folosesti drojdie uscata, poti folosi fara grija si drojdie proaspata, numai sa folosesti cantitatea corespunzatoare pentru un kg de faina.
Ramona, scuze pentru intarzierea cu care am raspuns! Poti folosi si drojdie proaspata, doar sa te asiguri ca nu este expirata. Echivalentul a doua pliculete de drojdie uscata este 1 cub de 50 g drojdie proaspata.
cu drojdie proaspata iasa la fel de frumoase si pufoase ca in imagine? 😀
Sigur ca da, Alexandra, numai sa folosesti cantitatea potrivita, nefiind aceeasi cu cea a drojdiei uscate.